APOGÉU s. n. 1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme. (< fr. apogée, gr. apogaion) Vezi definitia »

pleu, pléuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate. Vezi definitia »

HIPERBORÉU, -ÉE, hiperborei, -ee, adj., s. m. și f. (Persoană) din regiunea extremului nordic; p. gener. (persoană) de la nord; hiperborean. – Din fr. hyperborée. Vezi definitia »

eu vorbesc germana da_--____ääÄÄÄÄÄÄsalmf qwerrtuuiopASDFGHJ Vezi definitia »

ZEU², zei, s. m. Divinitate păgână; idol. ♦ Fig. Om cu însușiri fizice și morale excepționale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influență (politică); șef, conducător. ◊ Expr. A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători. – Lat. deus. Vezi definitia »