mârsei sn [At: DOSOFTEI, MOL. 92 / V: mârsâi / Pl: mârseie / E: es cf bg Ð?Ñ?Ñ?Ñ?Ð?Ð?Ñ? Ð?Ñ?Ñ?Ñ?Ð?Ð?Ð?] (Îvr) Dorință trupească Si: (îvr) mârsăială, mârsăietură, mărsăcăciune. Vezi definitia »

CENEI, com. în jud. Timiș, pe Bega Veche; 4.826 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

holtéi (holtéi), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei). Vezi definitia »

ALBÉI s. m. Specie de iarbă albicioasă, cu fire tari și cu spic ramificat. – Alb + suf. -ei. Vezi definitia »

sinferéi s.m. pl. (reg.) garoafă. Vezi definitia »