UMÓR s. n. 1. înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz. ♦ ~ negru = umor care își trage forța comică din fapte tragice, macabre. 2. categorie estetică aparținând comicului, a cărei esență constă în evidențierea îngăduitoare a nepotrivirii și a absurdității unor situații considerate normale. (< fr., engl. humour, lat. humor) Vezi definitia »

REPARATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care repară; reparatoriu. ◊ (jur.) care acoperă o pagubă. (< fr. réparateur) Vezi definitia »

CARBURATÓR s.n. Aparat în care se amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). [< fr. carburateur]. Vezi definitia »

INTERPRETÓR s. n. (inform.) procesor specializat care efectuează traducerea instrucțiunilor în „limbaj mașină” și comandă execuția lor. (< fr. interpréteur, engl. enterpreter) Vezi definitia »

vânzătór s. m., pl. vânzătóri Vezi definitia »