cișít (-turi), s. n. – 1. Sortiment. – 2. Vînzare. – 3. Abundență. Tc. cisit „mostră” (Șeineanu, II, 134). Vezi definitia »

RODONÍT s. n. Silicat natural de mangan, uneori și cu calciu, de culoare roz-cenușie, cu luciu sticlos, utilizat ca piatră ornamentală, de podoabă, la confecționarea unor obiecte decorative etc. – Din fr. rhodonite. Vezi definitia »

GHILOSÍT, -Ă, ghilosiți, -te, adj. (Reg.) Spălat bine cu săpun; p. ext. gătit, dichisit, ferchezuit. – V. ghilosi. Vezi definitia »

AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [Pr.: a-iu-] – Din fr. ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea). Vezi definitia »

ASTROCÍT s. n. celulă de țesut nervos proprie emisferelor cerebrale. (< fr. astrocyte) Vezi definitia »