PARAMIOTONÍE s.f. (Med.) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie]. Vezi definitia »

SOLENÁȚIE s. f. mărime fizică, suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. (< fr. solénation) Vezi definitia »

POLITOMÍE s.f. Diviziune în mai multe părți, grupe sau specii. [Gen. -iei. / < fr. polytomie]. Vezi definitia »

FITONIMÍE s.f. (Bot.) Nomenclatură a plantelor. [Gen. -iei. / < fr. phytonimie]. Vezi definitia »

OFTALMODIAFANOSCOPÍE s. f. transluminare a membranelor oculare. (< engl. ophtalmodiaphanoscopy) Vezi definitia »