CORNÓS, -OÁSĂ adj. De natura cornului; care are aparența cornului. [Cf. fr. corné]. Vezi definitia »

NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Ne- + norocos. Vezi definitia »

răstós, -oásă, răstóși, -oáse, adj. (reg.) 1. pântecos, cu burta mare. 2. bolnav de splină. Vezi definitia »

LÓGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității, cuvântul divin. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos. Vezi definitia »

INFECȚIÓS, -OÁSĂ adj. Provocat de o infecție; contagios, molipsitor. [Pron. -ți-os. / cf. fr. infectieux]. Vezi definitia »