CRÍMĂ, crime, s. f. Infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internațională = infracțiune deosebit de gravă împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. crime. Vezi definitia »

METALÉPSĂ s. f. figură de stil, constând în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt, sau invers. (< fr. métalepse) Vezi definitia »

PORTSCÚLĂ, portscule, s. f. (Tehn.) Portunealtă. – Port¹- + sculă (după fr. porte-outil). Vezi definitia »

NEUROMIELÍTĂ s. f. sindrom caracterizat printr-o mielită difuză, însoțită de orbire și de paralizia mușchilor striați. (< fr. neuromyélite) Vezi definitia »

plinínță s.f. (înv.) îndeplinire, realizare. Vezi definitia »