DESPĂRȚÍRE, despărțiri, s. f. Faptul de a (se) despărți. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit¹. 2. Divorț. 3. Diviziune, împărțire, segmentare. ♦ (Concr.) Despărțitură. ♦ (Înv.) Circumscripție (polițienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripții. – V. despărți. Vezi definitia »

SUBMINÁRE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ Acțiune conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale și politice oficiale, în vederea instaurării unui nou regim politic; subversiune. – V. submina. Vezi definitia »

TABULÁRE s. f acțiunea de a tabula. ◊ (inform.) imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație. (< tabula) Vezi definitia »

URBANIZÁRE, urbanizări, s. f. Acțiunea de a (se) urbaniza și rezultatul ei. – V. urbaniza. Vezi definitia »

FAȚETÁRE s.f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. [< fațeta]. Vezi definitia »