ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »

ZORÍT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul când se luminează de ziuă; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³. Vezi definitia »

zornăít s. n., pl. zornăíturi Vezi definitia »

PLATINÍT s.n. Aliaj de fier și nichel. [< fr. platinite]. Vezi definitia »

ANDEZÍT s.n. Rocă vulcanică de culoare închisă, folosită mai ales la pavaje și la construcții. [Pl. -te-, -turi. / < fr. andésite]. Vezi definitia »