ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern; durată nelimitată, veșnicie. ♦ (P. ext.) Perioadă foarte lungă. [Cf. lat. aeternitas, fr. éternité]. Vezi definitia »

ABÁTE², abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată etc.). 2. Refl. A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vânt te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A culca la pământ; a doborî. Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cădea. Se abătu cu fața la pământ (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre. Vezi definitia »

INOCULABILITÁTE s.f. (Med.) Calitatea a ceea ce este inoculabil. [Cf. fr. inoculabilité]. Vezi definitia »

1. QUIDDITÁTE s.f. (Fil.) Concept aristotelian care desemnează substanța formală, cauza primă a obiectului, esența acestuia. [Pr.: cvi-di-] – Din lat. quidditas, -atis, fr. quiddité. Vezi definitia »

țachizméte s.n. pl. (reg.) mofturi, afectări, nazuri, grimase. Vezi definitia »