INDUCTÓR, -OÁRE adj. (Electr.) Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. // s.n. 1. Parte a unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. Mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. [Cf. fr. inducteur]. Vezi definitia »

NUMEROTATÓR, numerotatoare, s. n. Aparat cu care se numerotează ceva. – Numerota + suf. -tor. Vezi definitia »

SENSIBILIZATÓR s. m. substanță care, adăugată în emulsiile fotografice, mărește sensibilitatea stratului fotosensibil la anumite culori. (< fr. sensibilisateur) Vezi definitia »

ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând produși netoxici. – Din fr. antichlore. Vezi definitia »

TIRFÓR s.n. Clește special pentru îmbinarea tuburilor mari de beton armat și de azbociment. [< fr. tire-fort]. Vezi definitia »