REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare]. Vezi definitia »

RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare]. Vezi definitia »

niciodata Vezi definitia »

PÉLTA s. f. mic scut rotund, cu o dublă decupare concavă la partea superioară, caracteristic amazoanelor, în Tracia și în Asia Mică. (< fr., lat. pelta) Vezi definitia »

HEPT(A)- elem. „șapte”. (< fr. hept/a/-, cf. gr. hepta) Vezi definitia »