ALGÍE s.f. Algezie. // (In forma -algie) Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) durere”, „algezie”. [< fr. algie, cf. gr. algos – durere]. Vezi definitia »

INFRAMICROBIOLOGÍE s. f. știință care studiază inframicrobii și ultravirusurile; virusologie. (< infra¹- + microbiologie) Vezi definitia »

CHIMIATRÍE s. f. teorie medicală învechită potrivit căreia procesele psihice se datorează unor reacții chimice. (< fr. chimiatrie) Vezi definitia »

DISPROTEINEMÍE s.f. (Med.) Modificare a raportului normal dintre diferitele fracțiuni proteice din plasma sanguină. [Pron. -te-i-, gen. -iei. / < fr. dysprotéinémie]. Vezi definitia »

HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio) Vezi definitia »