ÎNCRENGĂTÚRĂ, încrengături, s. f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei. – În + creangă + suf. -tură (după fr. embranchement). Vezi definitia »

VÁLVĂ, valve, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți (simetrice) ale cochiliei unei scoici. 2. Fiecare dintre pereții exteriori ai unor fructe, care se desfac la maturitate, permițând căderea semințelor din interior. 3. Ansamblu de piese sau armătură care servește la stabilirea, întreruperea sau reglarea circulației unui fluid printr-o conductă, printr-un tub etc. – Din fr. valve, lat. valva. Vezi definitia »

CONTURÁNȚĂ s. f. (Tel.) Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune. – De la contura. Vezi definitia »

TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec. Vezi definitia »

PATÉNĂ s. f. taler de metal de formă circulară, folosit în cultul catolic, pe care stă azima de împărtășanie. (< fr. patène, it., lat. patena) Vezi definitia »