REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex. Vezi definitia »

MÚREX s. n. moluscă gasteropodă din Marea Mediterană, cu cochilie spiralată, acoperită de spini și cu o prelungire în formă de tub. (< fr., lat. murex) Vezi definitia »

VÓRTEX s.n. Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vârtej. [< fr., lat. vortex]. Vezi definitia »

STÍPLEX s. n. (Chim.) Plexiglas. – Sti[clă] + plex[iglas]. Vezi definitia »

DUROFLÉX s. n. material dur, flexibil și ușor, cu mare rezistență la uzură, folosit ca talpă de încălțăminte. (< dur/abil/ + flex/ibil/) Vezi definitia »