Definita cuvantului indicțiune
INDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu indicțiune
CAUDÍNE adj. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe. (< lat. /fauces/ Caudinae) Vezi definitia »
INSUMISIÚNE s. f. nesupunere, neascultare. (< fr. insoumission) Vezi definitia »
INOVAȚIÚNE s. f. v. inovație. Vezi definitia »
DIMENSIÚNE s. f. 1. întindere care poate fi măsurată. 2. număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă. 3. mărime, întindere, proporție. ♦ a patra ~ = ceva imposibil. (< fr. dimension, lat. dimensio) Vezi definitia »
MIGRAȚIÚNE s.f. 1. Migrare; deplasare în masă a unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul. 2. Deplasare în masă a unor animale dintr-o regiune într-alta în vederea reproducerii, a căutării de hrană etc. ◊ Migrațiunea țițeiului = trecerea țițeiului (și a gazelor care-l însoțesc) din roca în care s-a format în altă rocă; migrațiunea capitalului = deplasarea capitalului dintr-o țară în alta sau dintr-o ramură de producție în alta. [Pron. -ți-u-, var. migrație s.f. / cf. lat. migratio, fr. migration]. Vezi definitia »