Definita cuvantului balamuc
balamúc (balamúcuri), s. n. – 1. Ospiciu, spital de nebuni. – 2. Zarvă, larmă, dezordine. De la Malamoc, vechea reședință a unui ospiciu în Munt. (DAR). Folosirea eufemistică a locului de reședință substituind cuvîntul „ospiciu” este comună multor limbi, cf. rom. Golia, Mărcuța, fr. Sainte-Anne, sau Charenton. Deși nu-i este recunoscută această explicație, Scriban preferă s-o identifice cu cuvîntul următor. În Munt. (ALR, II, 55).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu balamuc
peletiúc, peletiúcuri, s.n. (reg.) pânză de păianjen plină de praf. Vezi definitia »
BOCLÚC s. n. v. bucluc. Vezi definitia »
RĂSÚC, răsucuri, s. n. Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit. – Din răsuci (derivat regresiv). Vezi definitia »
PĂTÚC, pătucuri, s. n. Pătuț. – Pat1 + suf. -uc. Vezi definitia »
TÍFDRUC, tifdrucuri, s. n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este realizată prin scobituri gravate. 2. Mașină de tipar cu care se imprimă după tifdruc (1). – Din germ. Tiefdruck. Vezi definitia »