Definita cuvantului balamut
balamút (balamúți), adj. – 1. Înșelător, trișor. – 2. Rablagit, hodorogit. Pol., rut., ceh., rus. balamut (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; DAR). Înv., aproape ieșit din uz.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu balamut
MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau. Vezi definitia »
BĂÚT1 s. n. Faptul de a bea. - V. bea. Vezi definitia »
RUT s. n. perioadă de împerechere la animale. (< fr. rut) Vezi definitia »
DISOLÚT, -Ă adj. desfrânat, decăzut, corupt. (< fr. dissolu, lat. dissolutus) Vezi definitia »
petrecút, petrecútă, adj. 1. (înv. și reg.) care a trecut peste o anumită limită, care a depășit un anumit stadiu. 2. căruia i s-a făcut rău; leșinat, zăpăcit; care delirează. 3. distrat, transportat. 4. sfârșit, trecut, consumat. 5. (despre mărfuri) vândut, desfăcut. Vezi definitia »