PÚRPURĂ s.f. 1. Materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă. 2. (Culoare) roșu-închis. ◊ Purpură retiniană = substanță fotosensibilă de culoare roșie, care se găsește în celulele cu bastonaș de pe retină. 3. Stofă plușată vopsită cu purpură. ♦ Haină regească, imperială făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. ♦ (Fig.) Demnitatea de împărat sau de consul în vechea Romă; (mai târziu) demnitatea suveranilor și a cardinalilor. 4. Erupție de pete roșii pe piele și mucoase datorită unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre]. Vezi definitia »

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine) Vezi definitia »

jíță (jíțe), s. f. – 1. Filon, vînă. – 2. Sfoară, legătură. Bg., sb. žica (Cihac, II, 160; Conev 60; DAR). În Munt. și Banat; cf. nojiță. Trebuie să fie cuvînt identic cu jijiță, s. f. (lăstar, ramură ce se cațără), a cărui der. este neclară; și de asemenea cu ghiță (var. gîță), s. f. (coadă de păr, scul, legătură de prins părul), var. mold. (cf. ghințură-jințură), pe care Scriban o pune în legătură în mod greșit cu ngr. ϰότσος „coadă”; der. ghițos, adj. (Mold., păros). Vezi definitia »

grúbă (-be), s. f. – 1. Grămadă, puzderie. – 2. Carte de joc de zece puncte. Origine necunoscută. Cuvînt argotic. Vezi definitia »

șcleámpă, șclémpe, s.f. (reg.; deprec.) persoană bătrână, ramolită. Vezi definitia »