ULÚC, uluce, s. n. 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul. 2. Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri. ♦ Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată. 4. Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk. Vezi definitia »

iuzlúc (iuzlúci), s. m. – Monedă turcească de argint, care valora inițial o sută de parale. Tc. yüzlük (Șeineanu, II, 231). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. Vezi definitia »

pui de cuc expr. bastard. Vezi definitia »

STRĂINÚC, -Ă, străinuci, -e, adj. (Rar) Străinel. – Din străin + suf. -uc. Vezi definitia »