APRAGMATÍSM s. n. incapacitate de a acționa coerent, de a coordona ansamblul acțiunilor parțiale care concură la realizarea unui scop util. (< fr. apragmatisme) Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s. n. 1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. 2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme) Vezi definitia »

MOLDOVENÍSM, moldovenisme, s. n. Particularitate lingvistică specifică vorbirii moldovenilor. – Moldovean + suf. -ism. Vezi definitia »

PREFORMÍSM s. n. Teorie biologică potrivit căreia dezvoltarea unui individ constă într-o simplă creștere în dimensiuni a unei structuri existente în germen. – Din germ. Präformismus. Vezi definitia »

POLIGENÍSM s.n. Doctrină potrivit căreia diferitele rase umane au apărut în același timp în mai multe puncte de pe glob; poligenie. [< fr. polygénisme]. Vezi definitia »