HÚMUS s.n. Amestec de substanțe organice amorfe, rezultat din descompunerea unor microorganisme, a unor ciuperci etc. [< lat. humus, cf. fr. humus, germ. Humus]. Vezi definitia »

RUS², RÚSĂ, ruși, rúse, adj. Blond. (din sl. rŭsu; deriv. din lat. russus pare mai puțin prob., cf. roșu) Vezi definitia »

CÍRUS s. m. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir) Vezi definitia »

NAUTÍLUS s.n. v. nautil. Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s. n. Spasm prelungit al mușchilor spatelui, ducând la poziția de arc de cerc a acestuia. – Din fr. opisthotonus. Vezi definitia »