CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung. Vezi definitia »

REACTÁNT, reactanți, s. m. Fiecare dintre substanțele care iau parte la o reacție chimică. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactant. Vezi definitia »

DOCÉNT, docenți, s. m. 1. (În alte țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În țara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent. Vezi definitia »

ANDOSÁNT, -Ă, andosanți, -te, s. m. și f. Persoană care andosează un cec sau o poliță. – Fr. endossant. Vezi definitia »

INGAMBAMÉNT, ingambamente, s. n. Procedeu poetic cerut de necesități prozodice sau de dorința de a scoate în relief anumite cuvinte, care constă în trecerea unei părți de frază ori propoziție sau a unor cuvinte dintr-un vers în versul următor. – Cf. fr. enjambement. Vezi definitia »