RECONSTRUCTÍV, -Ă adj. Cu caracter de reconstrucție. [Cf. fr. reconstructif]. Vezi definitia »

ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif. Vezi definitia »

DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. l. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif. Vezi definitia »

PORTATÍV, -Ă adj. Care se poartă, se transportă ușor; portabil. ♦ Dicționar portativ = dicționar de format mic. [< fr. portatif]. Vezi definitia »

PENDENTÍV, pendentive, s. n. Parte de construcție de formă triunghiulară, pe care se sprijină o boltă acolo unde ea nu poate fi așezată de-a dreptul pe baza edificiului. – După fr. pendentif. Vezi definitia »