OBSECRÁȚIE s.f. Figură de retorică prin care oratorul cheamă în ajutor zeii sau oamenii. V. deprecație. [Gen. -iei, var. obsecrațiune s.f. / cf. lat. obsecratio, fr. obsécration]. Vezi definitia »

BRAHIGLOSÍE s. f. scurtime anormală a limbii. (< fr. brachyglossie) Vezi definitia »

HEMIANOSMÍE s.f. (Med.) Pierdere a simțului mirosului pe jumătate din mucoasa nazală. [Pron. -mi-an-, gen. -iei. / < fr. hémianosmie, cf. gr. hemi – jumătate, an – fără, osme – miros]. Vezi definitia »

REPTÁȚIE s.f. v. reptațiune. Vezi definitia »

RADIOTELEFONÍE s. f. Sistem de comunicație telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune și a două posturi de radiorecepție. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie. Vezi definitia »