APELPISÍE, apelpisii, s. f. (Înv.) Stare de deznădejde; exasperare. – Ngr. apelpisia. Vezi definitia »

POLICISTOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic constând în expuneri radiologice succesive, pe același film, a vezicii urinare umplute și golite. (< poli- + cistografie) Vezi definitia »

URTICÁRIE s. f. boală alergică prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. (< fr. urticaire) Vezi definitia »

OVALIZÁȚIE s.f. Ovalizare. [Cf. fr. ovalisation]. Vezi definitia »

PACHIDERMÍE s. f. v. pahidermie. Vezi definitia »