ECUATÓR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafața Pământului, rezultat din intersecția cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, împărțindu-l în două emisfere și reprezentând cercul de referință al latitudinii terestre; p. ext. zona care se întinde până la câteva grade latitudine nordică și sudică de acest cerc; zonă ecuatorială. 2. Cercul mare al unei sfere, obținut prin intersecția acesteia cu un plan perpendicular pe o axă a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cerești, situat într-un plan perpendicular pe linia polilor Pământului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. équateur, lat. aequator. Vezi definitia »

ACORDÓR¹, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir. Vezi definitia »

VICEGUVERNATÓR, viceguvernatori, s. m. Locțiitor al unui guvernator în absența acestuia; titlu, funcție deținută de această persoană. – Vice- + guvernator (după fr. vice-guverneur). Vezi definitia »

BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. – Din bubui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor. Vezi definitia »