ȘERBÍ, șerbesc, vb. IV Intranz. (Înv.) A servi ca șerb, a fi șerb. – Din șerb. Vezi definitia »

PLEBI- elem. „mulțime, vulg”. (< lat. plebs, -bis) Vezi definitia »

osébi adv. – În locuțiunea în deosebi: în mod special, mai ales. Sl. osobi „aparte” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der. osebi (var. usebi), vb. (a separa, a despărți), din sl. osebiti se „a trăi singur, retras”; deosebi, vb. (a separa, a distinge; refl., a fi diferit, a se distinge); (de)osebit, adv. (înv., aparte, afară de). Vezi definitia »

ABSORBÍ vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiți. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gândurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere]. Vezi definitia »

șugubí, șugubéz, vb. IV (reg.) a păgubi (pe cineva) prin înșelăciune. Vezi definitia »