téme (-m, -mút), vb. – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de ... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influența sl. bojati se; dar cf. construcția sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneț, încrezător); teamă, s.f. (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s.n. (înv., teamă); temoare, s.f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s.n. (teamă, gelozie). Vezi definitia »

HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl. Vezi definitia »

1 nume de persoana de origine turca (pronume personal gen masculin nr singular) 2 specie de gandac extrem de veninos 3 organul de inmultire la gandaci Vezi definitia »

PĂSĂRÍME s. f. Mulțime de păsări, stol de păsări, totalitatea păsărilor; spec. (mulțime de) păsări de casă; păsăret. – Pasăre + suf. -ime. Vezi definitia »

părințíme s.f. (înv.) părinție, moștenire, ocină. Vezi definitia »