stăvíre, stăvíri, s.f. (înv.) împiedicare a evoluției, a unei acțiuni, a unui proces, a unui fenomen; oprire, stăvilire. Vezi definitia »

NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). Vezi definitia »

REVOLTÁRE, revoltări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) revolta. – V. revolta. Vezi definitia »

CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment. Vezi definitia »

INCOORDONÁRE s. f. 1. necoordonare. 2. (med.) lipsă de coordonare în mișcări, consecință a unor leziuni ale sistemului nervos sau a unor stări patologice ale aparatului locotomotor. (după fr., engl. incoordination) Vezi definitia »