REDUPLICATÍV, -Ă, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat în urma unei reduplicări. – Din fr. réduplicatif. Vezi definitia »

REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif. Vezi definitia »

SUGESTÍV, -Ă, sugestivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care are puterea sau calitatea de a deștepta sugestii, care inspiră sau stârnește anumite reprezentări sau idei; care sugerează. – Din fr. suggestif. Vezi definitia »

ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif) Vezi definitia »

AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre o enunțare) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre judecăți) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus). Vezi definitia »