Definita cuvantului osândire
OSÂNDÍRE, osândiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a osândi și rezultatul ei; condamnare. ♦ (Înv.) Necaz, suferință. ◊ Loc. adj. În osândire = asuprit, urgisit; chinuit. – V. osândi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osândire
DEFULÁRE s.f. Revenire în conștiință a unui fapt emoțional refulat în inconștient. [< defula, după fr. défoulement]. Vezi definitia »
RAMBURSÁRE, rambursări, s. f. Acțiunea de a rambursa și rezultatul ei. – V. rambursa. Vezi definitia »
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa. Vezi definitia »
înlocuitoare s. f. invar. (glum.) amantă, iubită (în afara căsniciei). Vezi definitia »
învrâstáre s.f. (pop.) 1. îndungare, învărgare, împestrițare. 2. amestecare, alternare. Vezi definitia »