VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic. Vezi definitia »

PÉTEC s. n. v. petic. Vezi definitia »

chiostéc (chiostecuri), s. n. – 1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka. – Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor). Vezi definitia »

GALEOPITÉC, galeopiteci, s. m. Mamifer insectivor din sud-estul Asiei, care poate plana (Galeopithecus). [Pr.: -le-o-] – Din fr. galéopithèque. Vezi definitia »

AZTÉC, Ă (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrală a statului Mexic, din familia de limbi uto-aztecă. A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît stepele nordice ale Mexicului precolumbian și au cucerit și supus terit. ate triburilor învecinate (toltecii, mixtecii, hauxtecii, olmecii și zapotecii) întemeind o vastă stăpînire în reg. Americii Centrale. Între 1325 și 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au fondat capitala statului, Tenochtitlán (astăzi Ciudad de Mexico), dînd naștere unei strălucitoare civilizații căreia i-au pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán Cortés (1519-1521). ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a (1), privitor la a. ♦ Arta a. v. artă precolumbiană. Vezi definitia »