ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.). Vezi definitia »

vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga). Vezi definitia »

BIOÉTICĂ s.f. Morală a științei în general și a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman și traficul de organe. (din fr. bioéthique, it. bioetica) Vezi definitia »

ENDOLÍMFĂ s. f. lichid albuminos din labirintul urechii interne; perilimfă. (< fr. endolymphe) Vezi definitia »

ETMOIDÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei etmoidului. (< fr. ethmoïdite) Vezi definitia »