ALÁC s. n. Specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase (Triticum monococcum). – Cf. magh. alakor. Vezi definitia »

tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac. Vezi definitia »

IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan]. Vezi definitia »

SUMÁC s.n. Arbust mediteranean ale cărui frunze, bogate în tananți, sunt folosite la fabricarea pieilor fine. [< fr. sumac, cf. ar. summâq]. Vezi definitia »

coidác, coidáce, s.n. (reg.) băț scurt de care e legată undița sau care fixează vârșa; potigaci, pelie. Vezi definitia »