TRANSPORTÓR, -OÁRE I. adj. care transportă. II. s. n. 1. utilaj pentru transportarea materialelor, a produselor etc. la distanțe relativ mici. 2. autovehicul blindat, cu posibilități de deplasare pe orice teren, cu care se transportă trupele și statele-majore, muniții etc. 3. ~ aerospațial = primul etaj al unui lansator de satelit sau vehicul spațial capabil de a reveni pe pământ. 4. avion, navă de transport. III. s. m. 1. (chim.) element intermediar capabil de a transmite o substanță. 2. (biol.) gazdă care transmite infecția fără a fi afectată de ea. IV. s. m. f. muncitor care execută lucrări de transport (3); transportator. (< fr. transporteur) Vezi definitia »

DISPENSATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care distribuie, care dă fiecăruia partea sa. [Cf. fr. dispensateur]. Vezi definitia »

SUPRAVOLTÓR s.n. Mașină electrică legată în serie cu o altă sursă de energie electrică, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune; survoltor. [După fr. survolteur]. Vezi definitia »

PLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. mașină de plantat. (< planta + -tor) Vezi definitia »

LAPIDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lapidează. (< fr. lapidateur) Vezi definitia »