DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Vezi definitia »

FERI- elem. „fier (trivalent)”, „feruginos”. (< fr. ferri-, cf. lat. ferrum) Vezi definitia »

AFRIKÁNDERI (‹ oland. Afrikaander) s. m. pl. Populație în Africa de Sud (în Transvaal și Orange), constituită din urmașii coloniștilor europeni (în special olandezi), stabiliți aici în sec. 17; de religie creștină (protestanți-calvini). Vorbesc limba afrikaans. Se mai numesc buri. Vezi definitia »

zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă Vezi definitia »

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru². Vezi definitia »