ALIBÍ, alibiuri, s. n. Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvârșirii faptului imputat, el se afla în alt loc decât acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „în altă parte”). Vezi definitia »

scărâmbí, scărâmbésc, vb. IV refl. (reg.) a se înțepa (cu o așchie). Vezi definitia »

BI-/BIS- elem. „doi”, „de două ori”, „dublu”. (< fr. bi-, bis-, cf. lat. bis) Vezi definitia »

PLEBI- elem. „mulțime, vulg”. (< lat. plebs, -bis) Vezi definitia »

prevorbí, prevorbésc, vb. IV (înv.) a rosti un discurs introductiv. Vezi definitia »