ACROMICRÍE s.f. (Med.) Sindrom glandular provocat de insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, caracterizat prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului. [Gen. -iei. / < fr. acromicrie, cf. gr. akron – extremitate, mikros – mic]. Vezi definitia »

DIAFANOSCOPÍE s. f. examen al cavităților interne ale corpului prin transparență sub acțiunea unei surse luminoase; diascopie (1). (< fr. diaphanoscopie) Vezi definitia »

IDEOGRAFÍE s. f. sistem de scriere cu ajutorul ideogramelor. (< fr. idéographie) Vezi definitia »

TEANDRÍE s. f. (în concepția creștină) natură divină și umană a lui Cristos. (< it. teandria) Vezi definitia »

EVAPORÁȚIE s. f. evaporare. (< fr. évaporation) Vezi definitia »