CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă. Vezi definitia »

SCLINTÍ vb. IV. v. scrânti. Vezi definitia »

ROTI- elem. roto-. Vezi definitia »

hohotí (hohotésc, ít), vb. – 1. A izbucin în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală. Vezi definitia »

smocotí, smocotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocăi. 2. (despre sugari) a mișca buzele imitând suptul. 3. (despre păsări prinse; în forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvâcni. 5. (în forma: zmocoti) a părui. Vezi definitia »