NELINIȘTÍ, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv). Vezi definitia »

SCUTÍ, scutesc, vb. IV. Tranz. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ Refl. A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut. Vezi definitia »

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se sfădi. [Var.: hărcătí vb. IV] – Din harhăt. Vezi definitia »

ȘUTÍ, șutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). – Din țig. șuto. Vezi definitia »

hropotí, hropotésc, vb. IV (reg.) a horcăi, a hârâi, a hârcâi. Vezi definitia »