FURÚRĂ s. f. 1. placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcție. 2. blană din mai multe piei, drept căptușeală la paltoane. (< fr. fourrure) Vezi definitia »

CAPROLACTÁMĂ s. f. substanță organică de tipul amidelor ciclice, din care se fabrică materiale plastice, ca relon, capron, perlon etc. (< fr. caprolactame) Vezi definitia »

AUSTENÍTĂ s. f. Component al aliajelor de fier și carbon. [Pr.: a-us-] – Din fr. austénite. Vezi definitia »

SINONÍMICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sinonimelor. 2. Totalitatea sinonimelor unei limbi. [Gen. -cii. / < germ. Synonymik]. Vezi definitia »

POLCÚȚĂ, polcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui polcă¹. – Polcă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »