DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage, a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) a-și avea originea în... 2. (despre /aero/nave) a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei funcții. 2. a abate o apă din cursul ei firesc. (< fr. dériver, lat. derivare) Vezi definitia »

șchinová vb. I (reg.) a pronunța afectat. Vezi definitia »

RELEVÁ vb. I. 1. tr. A scoate în relief, a evidenția; a remarca. 2. refl. A se dovedi, a se manifesta ca... 3. intr. (Rar) A ține de ceva, a depinde; a proveni din... [P.i. relév, -vez, 3,6 -vă. / < fr. relever, cf. lat. relevare]. Vezi definitia »

mucavá (mucavále), s. f. – Carton. – Var. (înv.) mucăvă. Tc. mukava, din arab. mukawwā (Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1508; Ronzevalle 164), cf. ngr. μουϰαβᾶς, bg. mukava. Vezi definitia »

a avea cârlig pentru cineva expr. a se simți atras / sedus de cineva; a simpatiza pe cineva Vezi definitia »