cepelí (-lésc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li. Vezi definitia »

ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurență cu azvârli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o mișcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă. 2. A risipi, a împrăștia. ♦ Fig. A cheltui bani fără socoteală. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt. ♦ A se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam. Vezi definitia »

FILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(în formă de) fir”. [Cf. it., fr. fili-, lat. filum]. Vezi definitia »

cugulí, cugulésc, vb. IV (reg.) a mânca rămășițele; a ciuguli. Vezi definitia »

circălí, circălésc, vb. IV (reg.) a cerceta urmele mistreților, a adulmeca. Vezi definitia »