Definita cuvantului instrument
INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ◊ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrument
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Rar) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis. Vezi definitia »
HIDRÁNT s.n. Dispozitiv de închidere și de deschidere a apei din conducte sub presiune, la care se pot adapta unul sau mai multe furtunuri. [Pl. -nte, -nturi, (s.m.) -nți. / < germ. Hydrant]. Vezi definitia »
DEZEMULSIONÁNT s.m. Substanță folosită pentru dezemulsionare. [După fr. désémulsionneur]. Vezi definitia »
MICROPRÍNT s. n. foaie rectangulară opacă conținând microimagini de documente dispuse în șiruri, obținute printr-un proces de tipărire. (< micro1- + /rota/print) Vezi definitia »
COMPLEMÉNT s.n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva (spre completare); complinire, adaos. ♦ (Mat.) Unghi care împreună cu unghiul dat însumează 90 Vezi definitia »