Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
PNEUMOGRAFÍE s. f. 1. înregistrare a mișcărilor respiratorii cu penumograful. 2. radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. (< fr. pneumographie) Vezi definitia »
pertractáție, pertractáții, s.f. (înv.) pertractare. Vezi definitia »
MANGANURÍE s. f. prezența manganului în urină. (< fr. manganurie) Vezi definitia »
COSMOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, dimensiunilor și evoluției universului și al legilor care îl guvernează. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmologie, gr. kosmologia < kosmos – univers, logos – știință]. Vezi definitia »
ARDÉZIE, ardezii, s. f. Rocă argiloasă dură, care se poate desface ușor în foi subțiri; servește la acoperirea caselor, la fabricarea tăblițelor etc. – It. ardesia. Vezi definitia »