Definita cuvantului insurecție
INSURÉCȚIE s.f. Formă de luptă armată, organizată, a forțelor patriotice, revoluționare, având ca scop înlăturarea unui regim politic sau izgonirea de pe teritoriul național a unei armate ocupante. [Gen. -iei. / cf. fr. insurrection].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu insurecție
OSẤRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije. Vezi definitia »
DEZINHIBÍȚIE s.f. (Med.) Înlăturarea stării de inhibiție. [Gen. -iei. / < fr. désinhibition]. Vezi definitia »
ALVEOLOTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a alveolelor dentare. [Gen. -iei. / < fr. alvéolotomie]. Vezi definitia »
DEREFLÉCȚIE s. f. comutare a centrului atenției de la propria persoană la interese exterioare. (< de1- + reflecție) Vezi definitia »
HIPNOPEDÍE s. f. ansamblu de procedee menite să transmită cunoștințe în timpul somnului prin sugestie. (< fr. hypnopédie) Vezi definitia »