DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu]. Vezi definitia »

exóflă (-le), s. f. – Carte falsă, carte fără valoare la anumite jocuri de cărți. Ngr. ἐξώφυλλα (Graur, BL, IV, 78). – Der. exoflisi, vb. (a decarta), din ngr. ἐξωφυλλίζω, care ajunge să coincidă cu exoflisi, vb. (a plăti, a scăpa), din ngr. ἐξοφλῶ, aorist ἐξόφλησα (Gáldi 186; Scriban). Vezi definitia »

MENINGOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a măduvei spinării și a meningelor ei. [< fr. méningomyélite]. Vezi definitia »

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec. Vezi definitia »

a o lua pe coajă / pe cocoașă expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. (în sport) a pierde, a fi învins. Vezi definitia »