pisicărí, pisicărésc, vb. IV refl. (înv. și reg.) a se linguși, a vicleni. Vezi definitia »

DOFTORÍ, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor. Vezi definitia »

cocnărí, cocnărésc, vb. IV (reg.) a se ocupa cu gătitul la bucătărie (cuhnie); a cohnări. Vezi definitia »

AMINOZAHÁRURI s. n. pl. derivați aminați ai zaharurilor din componența unor substanțe complexe naturale. (după fr. amino-sucres) Vezi definitia »

IUȚÁRI s. m. pl. (Reg.) Ciupercă comestibilă cu pălăria albă-gălbuie, cu carnea albă, iute la gust (Lactarius piperatus). – Iute + suf. -ar. Vezi definitia »