MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar. Vezi definitia »

DEMNITÁR s.m. Înalt funcționar de stat, persoană care deține o demnitate importantă. [< fr. dignitaire, după demn]. Vezi definitia »

clăpar, clăpari s. m. 1. instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală pop sau jazz. 2. (la pl.) bocanci de schi. Vezi definitia »

COJOCÁR, cojocari, s. m. Bărbat care lucrează sau vinde cojoace, căciuli etc. – Cojoc + suf. -ar. Vezi definitia »

EPENDIMÁR, -Ă adj. Al ependimului. [< fr. épendymaire]. Vezi definitia »